Acum cand toamna isi etaleaza paleta minunatelor culori specifice acestui anotimp, cand toata natura se bucura de razele plapande ale soarelui, pregatit sa plece la iernat, cand galbenul deschis ca lamaia a miristilor de cereale se transforma intr-o culoare de brun pamantiu, acum cand verdele crud pana la verdele inchis al padurilor datatore de sanatate, au devenit atragatorele culori de caramiziu, aramiu pana la rosu, in acest peisaj si vantului ii este frica sa bata prea tare ca sa nu le cada la picioare frunzisul aproape vested. S-a instalat si frigul care a adus putina bruma si a acoperit intreaga vegetatie cu o pelicula alba care are intentia sa ne sperie inainte de sosirea iernii.
Sosirea iernii inseamna ca se apropie sfarsitul unui an.
Si uite asa, fiecare sfarsit de an calendaristic a adaugat cate un an in plus intai copilariei noastre, apoi adolescentei noastre, tineretii noastre si intregei noastre vieti.
Sirul mai lung sau mai scurt de ani care s-au adugat mereu si mereu au determinat varsta noastra , iar “anii tineretii noastre” au fost perfect inclusi in acest lant in permanenta crestere.
Atunci de ce sa ne punem aceasta interbare?
Unde sunt anii tineretii?
I-am dat de bunavoie, ne-au fost furati, i-am pierdut?
NU! Nu i-am pierdut, nu am pierdut nici un an, ci mereu am castigat cate un an, ne- am imbogatit si am devenit mai maturi si mai puternici.
Toti anii castigati sunt, cu noi, in noi, in jurul nostru.
Sunt cu noi, pentru ca am devenit mai bogati prin educatia pe care am primita-o de la parinti, prin cei 7 ani de acasa, prin educatia crestina cuprinsa in Cuvantul Domnului, prin educatia scolara si mai ales prin educatia primita de la viata..
Anii tineretii sunt cu noi, in primul rand pentru ca sufletul nostru a fost hranit si imbracat cu cele mai gingase petale din care radia de bunatata, smerenia si bunacuviinta. Toate acestea au fost oferite de preoti, de parinti, de cadrele didactice si toti acestia au contribuit la modelarea sufletului nostru.
Anii tineretii sunt in noi, pentru ca prin adaugarea anilor am devenit mai mari, mai puternici, mai maturi, am castigat exeprienta, am devenit mai intelepti, mai cumpatati, mai diplomati si mai intelegatori. Samanta dreptatii provenita de la cele mai duiose flori, a incoltit si a inflorit in noi, ca un buchete, pe care noi il ofeream, cu drag si bunatate celor din preajma noastra, pentru a ne cunoaste sufletul si gandurile.
Anii tineretii sunt in noi, pentru ca prin acestia am devenit mai puternici, mai maturi si mai intelepti.
Chiar daca aspectul nostru fizic este modificat si amprenta varstei si-a spus cuvantul, noi nu ne rusinam pentru ca, purtam pe cap coroana alba a parului care impune respectul varstei.
Poate suntem garboviti, mersul nostru si-a schimbat ritmul, mergem incet cu pasul apasat, ca sa avem timp si posibilitate sa admiram si sa ne minunam de frumusetile naturii care ne inconjoara si ca sa nu scapam din vedere cunoscutii care ne saluta.
Anii tineretii sunt in noi si pentru ca in anii tineretii am acumulat cunostintele cele mai importante din viata noastra, cunostinte din domeniul profestional si informatii din domeniul cultural, musical si stiintific.
Cugetul noastru a castigat cumpatarea, bunavointa , cinstea si corectitudinea.
Sufletul nostru s-a umplut de credinta, smerenie, evlavie si multumiri pentru toate binefacerile si harurile primate de la Bunul Dumnezeu si Sfanta Fecioara Maria. Pentru ca noi descoperim, prin rugaciune, de foarte multe ori ca umbra Domnului ne-a urmarit inca din tinerete si ne urmareste si acum pe drumul pe care il strabatem.
De ce nu trebuie sa ne intrebam “unde sunt anii tineretii”?
Pentru ca ii regasim ori de cate ori ne vizitam prietenii si alaturi de ei retraim perioadele anterioare din viata noastra- poate chiar anii tineretii.
Toate obiectele, bunurile si mobilierul vechi, din jurul nostru ne transpun in timpurile anterioare varstei inaintate pe care o traim.
Anii tineretii sunt in noi, pentru ca despre acesti ani povestim, povesti adevarate, prin care spunem lucruri frumoase , poate hazlii, dar intotdeauna contin adevaruri, sfaturi si invataminte demne de luat aminte.
Cum am putea sa uitam anii tineretii, viata plina de voiosie, de exuberanta si de speranta unei vietii plina de bucurii si de impliniri, nascute in mintea noastra, bazata pe fanteziile inocentei si necunoscutului.
Si totusi am respectat romantismul, am dorit sa traim in relatii amoroase, relatii romantice, dar respectand fidelitatea partenerilor in cuplu – cu litera de lege – aproape in toate casniciile.
Tineretea din noi a completat cuplurile, famiile, cu vlastarele tinere, cu generatia noua, cu bucuria si mandria parintelor care au fost binecuvatati prin darul de a da viata copiilor.
Toate aceastea si inca multe altele ne-au sustinut viata, au dat un sens précis vietii nosatre, au conturat datoriile si obligatii pe care trebuie sa le indeplinim si mai ales sa nu ne lasam doborati de vicisitudinile care la tot pasul ne incercau puterile, constiinta si sufletul.
Ganduri nostalgice ne incerca mereu la sosirea toamnei, poate pentru ca este sezonul recoltelor, a rodelor muncii depusa de oamenii gospodari.
Gandurile nostalgic care se revarsa din sufletul nostru doresc sa cantareasca, sa evalueze realizariile si esecurile din viata noastra.
Esecurile si greselile nu le mai putem modifica si trebuie sa le dam uitarii, sa nu ne umbreasca nici o clipa viata pe care o traim.
Realizarile, bucuriile sunt cele care trebuie sa le cultivam si sa le intretinem cat mai mult in sufletul nostru. Acestea vor alimenta si sustine mereu optimismul, spreanta si voiosia, tineretea, sufletului nostru
Sa reevocam cat mai des anii fericiti din viata noastra, ca sa nu ne mai punem intrebarea “ unde sunt anii tineretii noastre”?
Fericirea sa ne cuprinda sufletele,
Optimismul sa ne intretina sanatatea,
Realizarile si succesele copiilor si nepotilor nostri sa ne umple inima de bucurie
Tot ce ne inconjoara sa ne ofere amabilitate, respect, bunatate si multumire pentru varsta la care am ajuns, pentru daruirea de care am dat dovada in rezolvarea problemelor familiei, pentru munca profesionala pe care am prestat-o, pentru harurile pe care le-am primit de la Bunul Dumnezeu in timpul vietii.
Toate aceste urari sa fie daruite din inima, sa fie intreptate spre noi din ganduri bune, curate si de recunostinta , astfel ca toate acestea sa fie cuprinse in urarea traditionala:
„LA MULTI ANI TUTUROR PERSOANELOR VARSTNICE!”
Inginer Miorița SĂTEANU
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu