În fiecare an, la 24 Ianuarie, ne amintim cu emoție și mândrie de mărețul act al Unirii Principatelor Române prin care s-au pus temeliile statului român modern. Prin Unirea Moldovei cu Muntenia se împlinea un vis, un ideal pe care poporul nostru îl nutrea dintodeauna, fiindcă Unirea, visul tuturor românilor, vis scump venind din vechimea secolelor din vremea lui Burebista și Decebal. Era după spusele lui Bălcescu ”visarea iubită” a marilor noștri voievozi, Mircea cel Bătrân, Ștefan cel Mare s.a.
În urma războiului Crimeii, problema românească a devenit o problemă de interes internațional, ea fiind luată în discuție la congresul de Pace de la Paris (1856) o parte a marilor puterii (Franța, Prusia, Piemonteul) au susținut ideea unirii Prinicipatelor Române, în vreme ce (Anglia, Austria și Turcia) se împotriveau acestei idei, pentru a nu se ajunge la un conflict european, s-a hotărât consultarea poporului român în problema Unirii Prinicpatelor.
Congresul de pace de la Paris hotărâse:
- Înlăturarea protectoratului rusesc asupra Țării Românești care rămânea în continuare sub suzeranitatea Turciei și instituirea garanției colective ale marilor puteri.
- Libertatea navigației pe Dunăre
- Constiuirea Comisiei Dunării cu sediul la Galați.
În anul 1857 au fost constituite parlamentele consultative, numite divanuri ad-hoc.
Convenția de la Paris din anul 1858 a hotărât realizarea unor noi alegeri pentru domnie atât în Moldova cât și în Țara Românească.
Idealul unirii tuturor românilor l-au nutrit cu ardoare marii cărturarii ai acestui popor de la Miron Costin până la Samuil Micu, Gheorghe Șincai sau Petru Maior. Idealul de unire și unitate națională i-au însuflețit pe Tudor Vladimirescu și pe toți revoluționari pașoptiști: Nicolae Bălecescu, Alecu Russo, Mihail Kogălniceanu, Ion Ghica, Vasile Alecsandri, Simion Bărnuțiu s.a
Firul conducător al istoriei de peste 20 de secole a poporului român se află înscris în această idee a unități care a înarmat brațul tăbăcarilor al țăranilor și intelectualilor în Revoluția de la 1848 și care avea cu înflăcărare să meargă spre Dealul Mitropoliei peste câțiva ani, la data de 24 ianuarie 1859 pentru a spijini și impune pe cel ce avea să împlinească visul secular de unire, Alexandru Ioan Cuza.
Dubla alegere al lui Cuza, ca domn al Moldovei la 5 ianuarie și în Țara Românească la 24 ianuarie, în acest fel se realiza unirea în persoana domnitorului Alexandu Ioan Cuza.
Ziua de 24 ianuarie 1859 era ”ziua cea mai mare a veacului”, cum a fost numită. Unirea e actul energic al întregii națiunii române. Uniunea națională a făcut-o spunea cu fierbinte entuziasm marele patriot Mihail Kogălniceanu. O biruință memorabilă, după care vor urma ani de rodnică, înoire de mari reforme. Cea mai importantă fiind Reforma agrară din 1864, Reforma de transformare a învățământului la care trebuie să aibă acces țoti fiii poporului, de sporire a economiei prin construirea unei rețele de cale ferată și de drumuri.
Domnia lui Cuza a însemnat punerea bazelor statului național modern român. La 22 ianuarie 1866 s-a numit primul guvern iar 2 zile mai târziu avea să se constituie primul parlament.
Țara întreagă urca trepte mari de progres și prosperitate, făcea pași hotărâtori spre dobândirea independenței pe care o vor cuceri Roșiori și Dorobanți în iureșul gloanțelor de la Plevna, Rahova și Smârdan, în anul 1977 se proclamă Independența ca stat a României.
Sursa: http://www.romaniaturistica.ro/lectia-de-istorie-24-Ianuarie-1859-Unirea-Principatelor-Rom%C3%A2ne-179.html
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu