Foto: Kurt Hielscher
Calendarul popular al românilor arată
astăzi miezul lui Cuptor, lună aflată sub semnul fenomenelor
meteorologice extreme, al serbărilor solare ce dau frâu liber apropierii
erotice, al muncii câmpului dar şi al interdicţiilor de tot felul
impuse de divinităţi mito-folclorice răzbunătoare. Oamenii se roagă să
nu-i atingă furia lor, aprind lumânarea păstrată de la Paşti, afumă
mâţişorii de salcie de la Florii, le ţin zilele prin nelucru, odihnă şi
serbări. Iar aceste serbări, organizate mai ales în comunităţile
tradiţionale pastorale, sunt cadrul celor mai fierbinţi poveşti de
iubire, aduse an de an de sărbătorile focului din luna lui Cuptor.
"Hora Sântiliei” este o tradiţie prenupţială potrivit căreia tinerii păstori coboară în această săptămână în sat pentru a dărui fetei iubite un caş şi o furcă de tors. Aceste daruri constituie un fel de legământ între cei doi îndrăgostiţi până la nedeia organizată câteva zile mai târziu, de Sf. Ilie, când - în văzul întregii comunităţi - fata este luată la joc şi introdusă în horă. Fetele care nu sunt băgate în horă la Sântilie au o mare problemă, ele nu mai pot fi peţite tot anul, fiind nevoite să aştepte luna lui Cuptor a anului următor. "Hora Sântiliei” devine astfel o metaforă pentru comunitate, delimitând un spaţiu sacru. Intrarea în cerc, în ritm, presupune asumarea unei posibile iniţieri, deoarece jocul este investit, pe măsură ce se desfăşoară, cu semnificaţia unui act sacru. Cercul se poate deschide acelora care au lăsat în urmă vârsta copilăriei, o perioadă de doliul sau boală şi se poate închide celor răi sau celor care nu au respectat normele morale transmise prin generaţii.
Tot de sorginte pastorală cu puternice conotaţii erotice este şi sărbătoarea cunoscută sub numele de "Miţuitul Mieilor” (tunsul mieilor). Are loc în miez de vară pastorală şi constituie, de fapt, prima întâlnire a ciobanilor cu nevestele şi logodnicele lor. În mediul păstoresc, este cunoscut faptul că, până la Sântilie, ciobanii îşi impun o perioadă de castitate pentru prosperitatea turmei.
Un alt obicei pastoral, desfăşurat cu ocazia marilor serbări solare, este şi "Nedeia” (sl. nedělja – duminică, sărbătoare). Atestate documentar abia în secolul al XIV-lea, Nedeile păstoreşti ne întorc cu mii de ani în urmă, vremuri în care dimensiunea lor sacrală era fundamentală. Începând cu secolul XX aceste sărbători au coborât de pe culmile munţilor în vatra satului şi, desacralizându-se, au devenit simple prilejuri de joc şi voie bună.
Tot aceasta este şi perioada vestitelor Târguri de Fete, la care veneau tinerii să se cunoască în vederea căsătoriei. Este important de ştiut că, atâta timp cât s-au desfăşurat pe înălţimile munţilor, Târgurile de Fete şi Nedeile nu au ţinut niciodată cont de graniţe, de hotare, unele dintre ele fiind cunoscute sub denumirea de "Târg de două ţări”. Peste tot în lume, muntele a fost considerat dintotdeauna simbolul verticalităţii sacralizate, a cărui urcare anevoioasă şi plină de primejdii era privită ca drum iniţiatic, constituind totodată baza riturilor de ascensiune. Privită din acest punct de vedere, organizarea Nedeilor şi a Târgurilor de Fete pe culmile austere ale munţilor este pe deplin justificată. Iar faptul că, în vechime, ciobanii obişnuiau să numere zilele începând de la Nedeie şi nu de la Anul Nou, subliniază, o dată în plus, importanţa pe care o aveau aceste uimitoare serbări solare din Carpaţi.
Sursa: http://www.jurnalul.ro/calendar/serbari-solare-cu-targuri-de-fete-hore-si-nedei-618319.htm
"Hora Sântiliei” este o tradiţie prenupţială potrivit căreia tinerii păstori coboară în această săptămână în sat pentru a dărui fetei iubite un caş şi o furcă de tors. Aceste daruri constituie un fel de legământ între cei doi îndrăgostiţi până la nedeia organizată câteva zile mai târziu, de Sf. Ilie, când - în văzul întregii comunităţi - fata este luată la joc şi introdusă în horă. Fetele care nu sunt băgate în horă la Sântilie au o mare problemă, ele nu mai pot fi peţite tot anul, fiind nevoite să aştepte luna lui Cuptor a anului următor. "Hora Sântiliei” devine astfel o metaforă pentru comunitate, delimitând un spaţiu sacru. Intrarea în cerc, în ritm, presupune asumarea unei posibile iniţieri, deoarece jocul este investit, pe măsură ce se desfăşoară, cu semnificaţia unui act sacru. Cercul se poate deschide acelora care au lăsat în urmă vârsta copilăriei, o perioadă de doliul sau boală şi se poate închide celor răi sau celor care nu au respectat normele morale transmise prin generaţii.
Tot de sorginte pastorală cu puternice conotaţii erotice este şi sărbătoarea cunoscută sub numele de "Miţuitul Mieilor” (tunsul mieilor). Are loc în miez de vară pastorală şi constituie, de fapt, prima întâlnire a ciobanilor cu nevestele şi logodnicele lor. În mediul păstoresc, este cunoscut faptul că, până la Sântilie, ciobanii îşi impun o perioadă de castitate pentru prosperitatea turmei.
Un alt obicei pastoral, desfăşurat cu ocazia marilor serbări solare, este şi "Nedeia” (sl. nedělja – duminică, sărbătoare). Atestate documentar abia în secolul al XIV-lea, Nedeile păstoreşti ne întorc cu mii de ani în urmă, vremuri în care dimensiunea lor sacrală era fundamentală. Începând cu secolul XX aceste sărbători au coborât de pe culmile munţilor în vatra satului şi, desacralizându-se, au devenit simple prilejuri de joc şi voie bună.
Tot aceasta este şi perioada vestitelor Târguri de Fete, la care veneau tinerii să se cunoască în vederea căsătoriei. Este important de ştiut că, atâta timp cât s-au desfăşurat pe înălţimile munţilor, Târgurile de Fete şi Nedeile nu au ţinut niciodată cont de graniţe, de hotare, unele dintre ele fiind cunoscute sub denumirea de "Târg de două ţări”. Peste tot în lume, muntele a fost considerat dintotdeauna simbolul verticalităţii sacralizate, a cărui urcare anevoioasă şi plină de primejdii era privită ca drum iniţiatic, constituind totodată baza riturilor de ascensiune. Privită din acest punct de vedere, organizarea Nedeilor şi a Târgurilor de Fete pe culmile austere ale munţilor este pe deplin justificată. Iar faptul că, în vechime, ciobanii obişnuiau să numere zilele începând de la Nedeie şi nu de la Anul Nou, subliniază, o dată în plus, importanţa pe care o aveau aceste uimitoare serbări solare din Carpaţi.
Sursa: http://www.jurnalul.ro/calendar/serbari-solare-cu-targuri-de-fete-hore-si-nedei-618319.htm
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu