
„În multe pieţe, încă mai este lichiditate. Vorbesc despre Franţa, Australia, Anglia, Belgia, chiar şi Grecia sau Cipru. În aceste ultime două ţări, oricât de greu ar părea, oamenii încă îşi mai construiesc case individuale. Nu vorbim despre vânzări masive, sunt câteva zeci de case. Dar cererea este în uşoară creştere”, arată Andrew Prelea, CEO Ozone Homes.
Dezvoltatorii se pregătesc să deschidă fabrici în mai multe colţuri ale lumii
De fapt, rezultatele obţinute la export i-au încurajat pe dezvoltatori să se gândească să îşi deschidă fabrici şi în alte locuri decât România.
„Exportul nu era în plan atât de curând. Speram să ne putem folosit întreaga capacitate aici, pe piaţa românească. Dar odată ce ajungem să construim 100-200 case/an într-o ţară, vom face fabrică acolo. Pentru moment însă, facem case care sunt produse şi împachetate aici, în România, deci creştem producţia internă”, completează Prelea.
Preţul caselor produse în România şi vândute în afara ţării este cu cel puţin 30% mai mare decât se vinde pe piaţa internă. Pe de o parte, pentru că este vorba despre case ecologice, tehnologie care în alte ţări este catalogată drept premium, iar pe de altă parte, pentru că se adaugă costuri suplimentare precum cel de transport. Pentru Australia, de exemplu, casele sunt mai scumpe cu 8-10 euro/mp, doar din cauza transportului.
După ce au început să fie exportate, casele făcute în România au devenit tentante şi pentru români
Paradoxal, tocmai ideea de case construite pentru export i-a făcut pe români mai receptivi faţă de noile produse. Dar ţările europene nu sunt singurele care atrag atenţia dezvoltatorilor români. Unii dintre ei au găsit oportunităţi în zone pe care alţii le cataloghează drept ostile.
„Noi mergem în Irak. Deschidem o sucursală acolo şi începem să lucrăm. Fără prea multe planuri. În asemenea medii, nu poţi să faci prea multe planuri. Sau dacă le faci, le faci degeaba, că sunt medii volatile. Ne asumăm riscuri, ne asumăm cheltuieli iniţiale, căci facem muncă de pionierat. Irakul de azi seamănă mult cu România anilor 1992”, ne-a declarat Alexander Ignatiadis, CEO Octagon Contracting & Engineering.
Irakul, o alegere atipică pentru un dezvoltator care nu mai vrea în România
La fel cum România a fost o ţară care promitea profituri uriaşe investitorilor care erau dispuşi să îşi asume riscuri pe măsură, şi Irakul ar trebui să aducă acelaşi gen de beneficii dezvoltatorilor români care pleacă acolo.
„Irakul, pentru contractori, are tot. Are o infrastructură complet distrusă, după atâtea războaie şi embargouri. Este o ţară la fel de bogată ca Arabia Saudită. Are încă probleme de siguranţă, ceea ce nu o face o destinaţie indezirabilă pentru firme foarte mari. Aşa că pentru jucătorii medii şi mici, ca noi, este un loc în care azi ne putem adjudeca un avantaj al primului venit”, continuă Ignatiadis.
Astfel, pentru a nu risca să piardă mai mult decât ar face-o în România, dezvoltatorii au ales să lucreze doar pe proiecte sigure. Centralele electrice sunt cele mai des întâlnite în planurile de dezvoltare ale zonei, precum şi reconstrucţia drumurilor. Pentru companii care au făcut deja aceste lucrări şi în România, provocările nu sunt prea mari. Iar România se transformă încet într-un exportator important nu numai de mână de lucru, cum a fost înainte de criză, ci şi de companii capabile să deruleze proiecte dintre cele mai importante.
Sursa: http://media.imopedia.ro/stiri-imobiliare/case-fabricate-si-impachetate-in-romania-trimise-catre-anglia-belgia-sau-australia-19733.html
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu