Noul... e ceea ce a fost redescoperit ?

  

Planeta X – teoretic, o certitudine

Galben: traiectoria presupusă a celei de-a 9-a planete (”planeta X”);

Mov: traiectoriile unor corpuri cunoscute, dincolo de Centura Kuipert (care înconjură Sistemul, dincolo de Neptun); tendințe similare, observate peste timp, în orientarea orbitelor, ar implica existența planetei a 9-a, descoperite teoretic;

Mica zonă strălucitoare din centru include Soarele, planetele cunoscute și Centura de Asteroizi     credit foto: Caltech

 

... conform astronomilor Mike Brown și Konstantin Batygin de la California Institute of Technology (Caltech) din Pasadena. Comunicarea științifică, făcută la mijlocul lunii ianuarie 2016, a primit credite și din partea unor astrofizicieni europeni.

          Protagoniștii și instituțiile implicate sunt de maximă reputație științifică, astfel încât anunțul și argumentația nu pot fi neglijate.

          Conform uzanțelor, există, deci, toate formalitățile științifice întrunite, pentru acceptarea existenței celei de-a 9-a planete a Sistemului Solar și intensificarea eforturilor pentru observarea acesteia – fapt ce ar constitui dovada ”materială” finală.

          Ar fi vorba, pe scurt, despre un corp ceresc gazos, cu masa de 10 ori mai mare decât a Pământului, comparabil ca dimensiuni cu planeta Neptun, având orbita situată cu mult în afara a ceea ce numim azi ”sistemul nostru solar”. Perioada revoluției ”planetei X” ar fi, estimativ, între 10000 și 20000 de ani (!).

Pentru comparație – orbita Pluto (azi ”retrogradată” de la ”planetă” la ”planetă pitică” este de 248 de ani (pământeni, desigur).

 

          Istoria mențiunilor sau ipotezelor despre noua planetă, anticipată teoretic, pare la fel de interesantă precum descoperirea însăși.

          În ultimele două secole, când astronomia s-a bazat pe instrumente, cunosțințe și resurse din ce în ce mai semnificative, ideea existenței ”planetei X”, în sensul unui corp ceresc major, a fost tratată cu neîncredere ori ridiculizată, în funcție de cine o expunea și context.

          Aceasta - în mod paradoxal, deoarece există precedente: atât Neptun, cât și exoplanetele au fost descoperite, mai întâi, teoretic.

         

          Planeta Neptun a fost prezisă teoretic în anul 1846 de astronomul francez Urbain leVerrier, în urma  observării perturbațiilor orbitei vecinei proxime – Uranus, planetă descoperită în 1781 de William Herschel.

          Cu toate acestea, au continuat să fie observate perturbări în orbita planetei Uranus, care au condus la descoperirea micii Pluto, în 1930. Pluto, însă, era, totuși, neînsemnată pentru a rezolva perturbările orbitale uraniene, așa că fascinația găsirii ”planetei X” nu s-a stins.       

          Cât despre antici, acesția sunt majoritar creditați ca având știință despre cinci planete, cele mai apropiate de Pământ, singurele vizibile cu ochiul liber: Mercur, Venus, Marte, Jupiter și Saturn.

          Dar, există indicii conform cărora sumerienii și unii urmași ai acestora știau și despre existența altor planete din Sistemul Solar. Exercițiul nostru de imaginație nu poate fi lipsit de tableta akkadiană VA/243, aflată la Vorderasiatisches Museum din Berlin.

 

Tableta VA 243 , Vorderasiatishes Museum, Berlin

         

          Este obiectul cel mai disputat privind semnificația unor simboluri. 

          Unii consideră că ar conține o reprezentare a sistemului nostru solar: astrul zilei, înconjurat de 11 corpuri reprezentând planetele (8 la număr, până la confirmarea recentei descoperiri), Luna, Pluto și .... planeta X! Mai mult, există un studiu care detectează o reprezentare corectă, la scară logaritmică, a dimensiunilor corpurilor cerești cunoscute.

          Oponenții contestă astfel de interpretări, bazându-se, de exemplu, pe unicitatea reprezentării, discrepanțe de poziționare, lipsa oricăror referințe textuale la subiect, prezența unor multiple referințe antice la numai 7 corpuri cerești – Soarele, Luna și cele 5 planete vizibile cu ochiul liber.

          Este de menționat că există și câteva reprezentări ale Soarelui și Lunii pe astfel de tablete, alături de șapte discuri identice grupate, sugerând – după unii – Pământul, ca a șaptea planetă, numărată dinspre exteriorul Sistemului Solar...

          O teorie opusă propune ca explicație cele șapte stele ale Pleiadelor, des evocate în reprezentările antice.

          Revenind aproape de prezent, să notăm ca astrofizicienii americani John Matese, Patrick Whitman și Daniel Whitmire de la Universitatea din LaFayette, Louisiana, au susținut, în 1999, existența unei planete uriașe gazoase în Norul Oort. Acesta din urmă este o formațiune gigantică, înconjurând, la mare distanță sistemul nostru solar, considerată ca fiind alcătuită din miliarde de comete și alte mici corpuri cerești. 

          Pentru orientare: distanța de la Pământ la Soare (aproximativ 150 milioane Km!) este notată cu  1AU (unitate astronomică). Norul Oort începe, se estimează, între 2000 și 5000 AU de Sistemul Solar și s-ar ”termina” la 50000AU (!).  În zona norului s-ar fi alat planeta gigantică Tyche, presupusă de cei trei astrofizicieni menționați.

          Numai că, în anul 2014, NASA a respins ipoteza existenței marii planete în zona prezumată, pe baza datelor telescopului spațial WISE.

          Căutarea nu se încheiase. Tot în 2014, astrofizicienii Scott Sheppard și Chad Trujillo au evidențiat formațiuni de mici corpuri cosmice ale căror orbite sugerau influența unui obiect foarte semnificativ. Deși conștienți de implicațiile descoperirii lor, Sheperd și Trujillo nu au forțat concluziile până la ipoteza existenței ”planetei X”.

          Aceasta a fost anunțată teoretic de Brown și Batygin în ianuarie 2016 și ar orbita la o distanță între 600-1200AU de Sistemul Solar.

          În finalul exercițiului nostru de imaginație să observăm doar, că durabilei evocări a existenței ”planetei X” i s-a răspuns adesea prin iritare sau ridiculizare. Este adevărat că și contextele în care a fost anunțată nu au respectat mereu cutumele științei. De aceea am și evitat prezentarea ipotezelor metaștiințifice privind această planetă.

          Dar, dacă va fi certificată nu numai teoretic, ci și instrumental, probabil nu vor fi gesturi de recunoaștere a tuturor celor care au susținut, peste timp, ca există.

Sursa: http://www.radioromaniacultural.ro/noul_e_ceea_ce_a_fost_redescoperit_p1-45627