Atracţia
unei persoane faţă de femei sau faţă de bărbaţi nu este o chestiune ce
poate fi definită de o singură genă, ci de multiple regiuni ale
genomului şi, ca orice caracteristică umană complexă, de numeroşi
factori non-genetici, informează Agerpres.
Aceasta
este concluzia unei analize realizate pe 500.000 de profiluri ADN de un
grup de cercetători din Europa şi Statele Unite, ale căror concluzii,
publicate joi în prestigioasa revistă Science, infirmă definitiv o
ipoteză apărută în anii 1990, conform căreia ar exista o „genă gay” ce
ar fi la fel de previzibilă ca aceea care influenţează culoarea ochilor.
„Este
de facto imposibil să prezici orientarea sexuală a unei persoane după
genomul ei”, a declarat Ben Neale, membru al Institutului Broad, asociat
cu Universitatea Harvard şi Massachusetts Institute of Technology
(MIT), una dintre numeroasele instituţii din care provin autorii
studiului.
Orientarea sexuală are într-adevăr o componentă
genetică, spun cercetătorii, confirmând studii precedente de mai mică
amploare, realizate în special pe gemeni. Însă această componentă
depinde de o mulţime de gene. „Nu există o genă gay unică, ci numeroase
mici efecte genetice repartizate în genom”, a explicat Ben Neale.
Acestor lucruri li se adaugă un factor esenţial: mediul în care o persoană creşte şi trăieşte.
Pentru
a explica mai bine concluziile cercetării, oamenii de ştiinţă au făcut
comparaţii cu înălţimea oamenilor: efectul genetic este indiscutabil,
deoarece înălţimea unei persoane este legată de aceea a părinţilor ei.
Însă genetica nu explică totul: alimentaţia din timpul copilăriei are la
rândul ei un impact puternic asupra înălţimii. Aceste detalii sunt
denumite de oamenii de ştiinţă „factori de mediu”.
La fel, pentru riscul cardiac: genele creează predispoziţii, însă stilul de viaţă şi alimentaţia au un rol încă şi mai mare.
Influenţă limitată
Noua
analiză statistică a permis descoperirea a cinci poziţionări precise pe
cromozomii umani, denumite "locus", ce par a fi categoric asociate cu
orientarea sexuală, deşi fiecare dintre ele are doar o influenţă „foarte
mică”.
Din punct de vedere biologic, dacă un marker este asociat
cu căderea părului, atunci acest fapt sugerează o legătură a markerului
în cauză cu regularizarea hormonilor sexuali.
În mod asemănător,
există sute sau mii de alţi markeri, pe care viitoare analize ce vor fi
realizate pe bănci mai mari de ADN vor putea să îi descopere într-o bună
zi.
„Este un comportament complex, în care genetica joacă un rol,
dar probabil într-o manieră minoritară. Efectul factorilor de mediu
există, dar nu am reuşit să îl măsurăm cu exactitate”, a adăugat Fah
Sathirapongsasuti, cercetător care publică articole pe 23andme.com, un
site dedicat testelor ADN, şi care a contribuit la realizarea noului
studiu furnizând profilurile genetice ale clienţilor (voluntari).
Partea
principală a analizei a fost realizată pe bărbaţi şi femei incluşi în
banca britanică UK Biobank, în majoritate de origine europeană, care au
răspuns la întrebarea: „Aţi avut deja o relaţie sexuală cu o persoană de
acelaşi sex?”.
Cum anunți un astfel de studiu?
Autorii
sunt conştienţi că acesta este un subiect delicat, iar cei doi
cercetători menţionaţi au reamintit, într-o conferinţă telefonică
purtată marţi cu mai mulţi jurnalişti, că sunt ei înşişi gay.
Dorind
să evite orice interpretare eronată, ei au mers până într-acolo încât
au consultat asociaţii LGBT în privinţa modului în care ar trebui să
comunice rezultatele studiului, pe care le-au rezumat pe un site special
- geneticsexbehavior.info.
Asociaţia americană GLAAD a salutat acest studiu ce a confirmat că „a fi gay sau lesbiană este o parte naturală a vieţii umane”.
Gena Xq28 - ipoteză respinsă
În
debutul geneticii moderne ultraperformante, în anul 1993, autorii unui
studiu realizat pe 40 de familii au crezut că au identificat o legătură
unică, gena Xq28, ce ar defini orientarea sexuală. Noua analiză a
respinsă însă acel model simplist.
O cifră produsă de acest studiu
este susceptibilă să creeze confuzie. Cercetătorii estimează că "între 8
şi 25%" din diferenţele de orientare sexuală din populaţia testată se
datorează variaţiilor genetice.
Însă această cifră este un concept
statistic ce vizează o populaţie şi nu înseamnă că 25% din orientarea
unei persoane depinde de genele sale.
Un alt rezultat pune sub
semnul întrebării ideea că orientarea sexuală ar fi un continuum,
potrivit Scării Kinsey, după numele biologului american care a definit-o
în 1948: de la 100% homosexual la 100% heterosexual, trecând prin
bisexual.
„Presupunerea conform căreia cu cât eşti mai atras de
cineva de acelaşi sex, cu atât eşti mai puţin atras de celălalt sex este
o simplificare excesivă”, afirmă cercetătorii, după ce au comparat
markerii genetici ce influenţează numărul partenerilor de acelaşi sex.
Editor web: George Costiță
Sursa: https://www.digi24.ro/stiri/sci-tech/descoperiri/cel-mai-mare-studiu-realizat-vreodata-pe-adn-ul-uman-nu-exista-o-gena-gay-1180599
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu