Home » Comunitate » Viata scolii » „Zilele Copilului” la Centrul Şcolar de Educaţie Incluzivă Tileagd
„Zilele Copilului” la Centrul Şcolar de Educaţie Incluzivă Tileagd
Cu
regret trebuie să afirmăm că acest segment al învăţământului românesc
este „cenuşăreasa” sistemului, atât organizatoric, cât şi financiar. Nu
cunoaştem o statistică pe ţară privind numărul copiilor care beneficiază
de educaţie în acest sistem, dar ştim însă cum şi în ce condiţii se
desfăşoară procesul de instrucţie şi mai ales educaţie în aceste şcoli
„de educaţie incluzivă”. La nivelul Inspectoratului Şcolar Judeţean
sunt numiţi inspectori care au în fişa postului îndrumarea şi controlul
în şcolile în care copiii cu nevoi speciale trebuie educaţi şi
recuperaţi. Prezenţa acestora în şcoli nu trebuie condiţionată doar de
incidente anunţate prin diverse surse, unele neconfirmate, ci o vizită
periodică, de îndrumare şi control, care să sprijine efortul colectiv de
realizare a procesului instructiv-educativ. La acelaşi capitol se
înscrie şi lipsa de responsabilitate umană faţă de absolvenţii unor
astfel de şcoli, care după absolvirea unor şcoli profesionale sunt
abandonaţi de stat, neasigurându-li-se un cămin şi un loc de muncă. O să
mi se răspundă că aceste obligaţii sunt în sarcina Centrelor Judeţene
de Protecţia Copilului, care îndeplinesc aceste obligaţii doar la modul
teoretic, pentru că în practică îi aruncăm pe aceşti tineri în stradă,
mulţi nefiind capabili să răspundă nevilor vieţii. Nu este cel mai
nimerit exemplu, dar există similitudini. Câinii comunitari, din
centrele de protecţie, beneficiază de îngrijire şi hrană din fonduri
publice până când sunt înfiaţi. Pentru salvarea acestora sau înfiinţat o
mulţime de fundaţii pentru protecţia animalelor, care împreună cu
statul cheltuie sume importante. Ne întrebăm: Câte astfel de fundaţii au
ca scop protecţia şi îngrijirea semenilor noştri tineri cu dizabilităţi
şi nevoi speciale? Câte astfel de instituţii ale statului se preocupă
şi finanţează protecţia acestor tineri care populează străzile, canalele
şi gările marilor oraşe? Este timpul ca cei care aleargă după voturi în
campaniile electorale să caute şi să găsească soluţii care să
reabiliteze şi acest important domeniu al vieţii sociale. Am fost
invitat la „Ziua Copilăriei” la Centrul Şcolar de Educaţie Incluzivă din
comuna Tileagd, judeţul Bihor, cu prilejul sărbătoririi zilei de 1
Iunie. Această unitate şcolară, cu doi ani în urmă, a intrat în „gura
presei” pentru un incident minor care a inflamat opinia publică. Cu
acest stigmat, şcoala a primit o imagine neconformă cu realitatea, fiind
etichetată ca o şcoală de corecţie. Condus de directorul şcolii, prof.
Iuliu Kelemen, am vizitat întregul complex, săli de clasă, cabinete,
laboratoare, dormitoare, sală de mese etc. şi am rămas plăcut
impresionat de ordinea şi curăţenia existentă, care nu poate fi
realizată doar pentru un eveniment, aceasta fiind o permanenţă, şi poate
fi comparată cu alte şcoli cu elevi normali. Fiind organizată cu acest
prilej şi „Ziua Porţilor Deschise”, au fost invitaţi şi părinţi ai
elevilor şi cadre didactice pensionare care au lucrat în această
unitate. În sala festivă, după cuvântul de „Bun sosit” rostit de
directorul şcolii, prof. Iuliu Kelemen, prof. Lucia Romanschi, director
adjunct, a prezentat oaspeţii. Au răspuns invitaţiei prof. Anca Mateuţ,
de la CS Nr. 1 Oradea, profesorii pensionari: Cocuţa Floare, Popa Enyko,
Tărău Elena şi foştii directori Ioan Vulpe şi Cornelia Tarcea. Prof.
Ioan Vulpe a pus bazele acestei şcoli în anul 1965, iar dna prof.
Cornelia Tarcea a dezvoltat şi modernizat complexul şcolar. A urmat
programul special pregătit pentru acest eveniment. Un moment specific
pentru aceşti copii cu nevoi speciale a fost o psihodramă realizată de
psihologul şcolii, Alin Creţu, care cu ajutorul unor desene făcute de
copii a creat o poveste despre suflet, familie, copii, şcoală şi
profesori. În final a făcut o remarcă despre talentul la desen al
copiilor; desenele lor, „citite” cu atenţie, exprimă stări sufleteşti,
percepţia lumii înconjurătoare şi a naturii văzute prin ochii şi nivelul
de gândire al acestor copii. Expoziţia de desene, care împodobeşte
întreaga şcoală, exprimă preocuparea copiilor, îndrumaţi de cadrele
didactice, pentru exprimarea lor prin desen. Numeroase diplome şi premii
au fost câştigate la concursuri de desen şi sport şi sunt expuse la loc
de cinste. Programul artistic a cuprins un montaj muzical-literar, o
secvenţă din obiceiul „Nunta din Bihor”, element de tradiţie locală. Am
remarcat că la toate momentele artistice elevii au purtat costume create
în şcoală prin forţe proprii. Spre deosebire de spectacolele obişnuite,
prezentate de elevi normali, selectaţi după aptitudini, acest spectacol
special scoate în evidenţă preocuparea deosebită şi permanentă a
cadrelor didactice de a antrena şi urca pe scenă copii cu diferite grade
de dizabilităţi, care au reuşit să răspundă cât mai corect rolului pe
care l-au primit. A urmat grupul vocal „Poenarii”, din Oradea, coordonat
de profesoara şi solista de muzică populară Romina Nemeş, a căror
prestaţie a încântat spectatorii. O remarcă specială pentru antrenarea
părinţilor în spectacol, prin diferite jocuri psihopedagogice, realizate
de Alin Creţu. Sunt obligat din nou să-mi exprim dezamăgirea privind
absenţa de la acest eveniment a ISJ Bihor prin inspectorii de
specialitate, neonorând invitaţia transmisă de şcoală. Acest gest
confirmă lipsa de preocupare şi interes manifestat de forul
învăţământului bihorean faţă de şcolile şi elevii cu nevoi speciale. Nu
cunoaştem fişa postului acestor inspectori, dacă au nominalizate şi
asemenea sarcini şi obligaţii, dar ştim însă că procesul
instructiv-educativ şi managementul în Centrul Şcolar de Educaţie
Incluzivă Nr. 1 din Tileagd se desfăşoară normal, rezultatele fiind
vizibile prin comportamentul şi rezultatele elevilor, precum şi prin
aspectul general al şcolii. Dacă nu mă credeţi, vă invităm, stimaţi
inspectori, la Tileagd.
Nicu RĂCUCIU
Sursa: http://www.tribunainvatamantului.ro/zilele-copilului-la-centrul-scolar-de-educatie-incluziva-tileagd/
