Diana Stanciu, 25 de ani, Limfom Hodgkin std. III A.

In ianuarie 2008, cand aveam 20 de ani  am fost diagnosticata cu Limfom Hodgkin std. III A.

Am primit vestea neasteptat de bine si doctorii de la Cluj, unde mi-am inceput tratamentul, mi-au spus ca voi face  6 luni de chimioterapie si apoi radioterapie  dupa care totul va fii bine si imi voi putea continua viata linistita. Am suportat bine toate tratamentele si totul parea ca merge bine. Insa dupa  4 luni dupa ce am terminat tratamentele au inceput durerile osoase in zona bazinului si sm inceput sa am febra asociata cu frisoane. Un PET/CT pe care l-am facut la Budapesta-Ungaria a aratat ca boala revenise si de data  asta mai agresiva, cu metastaze osoase si limfonoduli mai multi. Am renuntat la medicii de la Cluj si am inceput sa fac alt tip de chimioterapie, mai agresiva, la Fundeni (Bucuresti), la Sibiu si la Tg. Mures. Doctorii mi-au recomandat sa fac un autotransplant de celule  stem.

            De cand am inceput toate tratamentele acestea am fost hotarata sa imi continui toate activitatile in mod normal si  merg in continuare la facultate . In iulie 2009 am terminat facultatea si mi-am luat licenta.

            Dupa mai multe cure de chimioterapie   pregatitoare  pentru autotransplant, care au fost foarte agresive si foarte greu de suportat, am facut si autotransplantul in 3.10.2009 la Tg. Mures. Dupa autotransplant m-am simtit mult mai bine, durerile au disparut, dar la un alt PET/CT pe care l-am facut la Bucuresti se vedea ca inca mai aveam semne de boala, autotransplantul a ajutat dar nu in totalitate.

            In martie 2010 am decis sa intru intr-un studiu experimental pentru pacienti care au aceeasi boala ca mine, care nu cedeaza, dar nu am avut nici o imbunatatire in urma tratamentului asa ca am renuntat.

            Pentru ca solutiile posibile aici in tara s-au cam epuizat doctorii mi-au recomandat sa fac un allotransplant de celule stem de la donator neinrudit in strainatate…COST 100 000 EURO.

Continuand chimioterapia am reusit sa intru in remisie si am cerut banii pentru allotransplant de la Ministerul Sanatatii. Banii au venit insa mult prea tarziu cand boala revenise si starea mea nu era prea buna. In aprilie 2011 am plecat in Spania, Barcelona unde urma sa fac transplantul cu celule stem de la o donatoare in varsta de 28 de ani. Insa cand am ajuns acolo avand in vedere ca nu eram in remisie melicii spanioli au hotarat sa mai fac chimoterapie pana o sa fiu pregatita pentru transplant. In septembrie 2011 am reusit sa fac transplantul. Dupa transplant semnele erau incurajatoare, timp de 7 luni m-am simtit bine insa dupa timpul acesta a aparut iarasi febra, frisoanele si durerile.

Am mai incercat diverse tratamente cu chimioterapeutice insa fara rezulta. In continuare nu ma simt bine si boala persista.

Medicii mei din Spania din Elvetia si de aici din Romania toti mi-au sugerat ca singurul tratament care poate sa ma mai ajute este cel cu medicamentul numit BRENTUXIMAB.

Problema e ca acest medicament este unul de ultima generatie  si foarte scump. O cura de tratament costa 11000 Eur si sunt necesare pana la 16 cure.