duminică, 29 septembrie 2013

Distopie

O distopie (termenii alternativi sunt: cacotopie, kakotopie sau anti-utopie, contra-utopie) reprezintă chiar antiteza unei societăți utopice sau chiar a unei utopii. O societate distopică se caracterizează prin prezența uneia din formele de guvernare autoritariste sau totalitare sau printr-o formă oarecare de opresiune sau de control social. Termenul provine din limba greacă, în care prefixul dis- are de obicei sensuri negative (ca în „disforic“) în timp ce topos înseamnă „loc“.

Trăsături ale societăților distopice

O societate distopică poate prezenta cel puțin una din aceste trăsături:
  • stratificare socială, astfel că apartenența la o clasă socială este definită strict și impusă cu forța iar mobilitatea socială este non-existentă (vezi și castă).
  • un singur -stat națiune condus de o elită fără idei democratice
  • un sistem de propagandă de stat cu programe și siteme educaționale care îi obligă pe cetățeni să adore statul respectiv și guvernul său, în încercarea de a-i convinge că viața lor în acel stat e dreaptă și bună.
  • O conformare la aceste reguli din partea tuturor cetățenilor și ideea că individualismul e ceva negativ
  • O figură politică fantomatică ce se află în fruntea acelui stat și pe care oamenii o adoră după ce au fost victime ale unei campanii de cult al personalității, cum ar fi Big Brother din 1984's Binefăcătorul din Noi (roman), sau Tatăl din filmul Equilibrium's
  • un sentiment de frică sau dezgust față de lumea exterioară.
  • o părere negativă în legatură cu viața tradițională sau orice formă de religie organizată, considerată primitiva și lipsită de sens.
  • dominarea unei religii a statului, ex. Death-Worship în Eastasia din 1984 sau Technopriests în The Incal
  • memoria instituțională care poate șterge în orice clipă memoria individuală
  • un sistem penal care nu se bazează pe justiție ci folosește tehnici de tortură psihologică sau fizică
  • absența unor produse de bază, ca de ex. penuria de alimente
  • o constantă supraveghere din partea guvernului, agențiilor sau Poliției secrete
  • forțe de poliție militarizată sau forțe private de securitate
  • interzicerea prezenței lumii naturale în viața cotidiană
  • construcție a unei realități ficționale în care grupuri largi de oameni sunt obligate sau amenințate să creadă
  • corupție, impotență sau alte uzurpări ale valorilor democratice
  • rivalități ficționale între grupuri care de fapt acționează ca un cartel
  • insistențe ale forțelor din sistem care
    • susțin că au creat cea mai bună dintre lumile posibile
    • că toate problemele se datorează acțiunii inamicului și a cozilor de topor sau ale spionilor săi

Trăsături ale ficțiunilor distopice

  • O poveste spusă selectiv despre o revoluție, un război, o revoltă, efectele suprapopulării, un dezastru natural, o schimbare climaterică ce au adus schimbări dramatice în plan social.
  • e o narațiune la persoana I, de obicei pagini extrase dintr-un jurnal, un caiet găsit al unui autor, in viață sau mort,
  • un standard de viață scăzut, sau mai scăzut decât în societatea contemporană. În romanul Brave New World sau în filmul Equilibrium, standardul de viață e mai ridicat decât cel din prezent dar prețul plătit pentru asta e pierderea inteligenței si a emoției.
  • un protagonist care înțelege că în societatea respectivă e ceva putred
  • se bazează pe modele din lumea noastră, dar care sunt conduse de o clică, o corporație, un partid politic totalitar etc.
  • deoarece literatura distopică are loc într-un viitor, mai apropiat sau mai îndepărtat, folosește tehnologie mai avansată decât cea existentă în prezent, dar care e controlată exclusiv de grupul celor care dețin puterea. Grupul celor dominați are la dispoziție tehnologie mai proastă decât cea existentă în ziua de azi.
Familiaritatea este trăsătura esențială a distopiei, lumea acesteia nu e doar neplăcută, ci are unele ecouri din societatea de azi, se bazează pe experiența cititorilor. Dacă cititotorul se identifică cu aceste trăsături și le recunoaște, lectura distopiei se transformă într-o experiență personalizată.
Autorii se folosesc adesea de convenția literaturii distopice pentru a pune în evidență grija lor față de anumite evoluții periculoase și derapaje din societate. Spre exemplu George Orwell și-a extras titlul 1984 din chiar anul în care a scris romanul (1948), pentru a avertiza asupra derapajelor stalinismului.

Vezi și

Legături externe


Publicat de la

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)